Script generat cu AI: Eroul și prințesa - Eternal

Ioana Satmari • 3/10/2025

Obsesia pentru necunoscut, dorința de ai da de capăt viitorului, totul într-o lume albastră, lucioasă și kitschoasă. Imaginea estetică și pilonul narativ lichid conturează Eternal, regizat de Ulmaa Salim, genul de film care se uită în oglindă și își șoptește: „Sunt spectaculos”. În spatele decorului albastru futurist și a imaginii bine lustruite, rămâne cam ambițios.

Filmul își propune să ne ducă într-un viitor pe care nu l-am mai văzut… unde Elias (Simon Sears), eroul generic obsedat de știință, și Anita (Nanna Øland Fabricius), prințesa eterică, bântuie cadrele. Această încercare de a construi un viitor diferit de prezent se simte artificială. Povestea dintre Elias și Anita este construită ca o linie narativă bazată mult pe suspans, dar nu reușește să dea de credibilitate. Dragostea lor, făr’ de profunzime emoțională, pare să fie doar un fir subțire pe care filmul îl trage nearmonios pentru a lega restul.

Este fascinant cum societatea a fost mereu atrasă de ideea de a crea versiuni ale viitorului: lumină rece, suprafețe metalice și o disperare generalizată, acompaniată, bineînțeles, de o poveste de dragoste lipsită de vlagă. Eternal încearcă să se alinieze unei estetici de „new future”, doar că există o mică problemă la mijloc: fiecare proiecție a viitorului reflectă doar ceea ce știm deja. Astfel, el rămâne reformulat și poleit, într-o variantă albastră și futuristă, care devine mai mult un exercițiu de stil decât o explorare autentică.

Oh, și să nu uităm de mesajul profund al filmului: If society doesn’t do anything about it, we’re all doomed.

În loc să exploreze implicațiile filosofice sau morale ale unei lumi în care viitorul poate fi prevăzut și manipulat, Eternal nu evită capcana superficialității. Se vrea a fi o piesă cinematografică inovatoare, dar este împiedicat de lipsa de profunzime narativă și de o abordare prea tehnică a genului. Povestea este vagă, iar momentele dramatice sunt lipsite de imaginație și intrigă reală.

Eternal se zbate între dorința de a impresiona vizual prin versiune ultra polished a prezentului reformulat în viitor și ajunge un film pentru poster, nu pentru memorie.