Half a Dead Man Riding Half a Life - A Film for Friends

Ioana Satmari • 9/7/2024

Un zoom cu un personaj întreg și încă o jumătate. Puțin teatru, puțin Moartea Domnului Lăzărescu, legate de o zvârcolire cam energetică a acelui personaj întreg pe jumătate mort.

Intenția filmului Un Film pentru Prieteni, regizat de Radu Jude, pare una nepretențioasă, nu se vrea un film curat, doar credibil. Poate fi împărțit, aproape egal, pe la jumătate, unde apare momentul culminant. Pre(a)sărat cu substratul tatălui divorțat (Gabriel Spahiu), neiubit de copii lui și care dintr-o răfulare decide că vrea să se sincidă… momentul culmimant… partea a II -a. Începe captivant și stângaci, se diluează când actoria parcă se încețoșează și se distanțează de credibil, apoi se limpezește în momentul culminant. Apare jumătatea de personaj, Șerban Pavlu, vecinul cu laibăr, care tot ce face este să se minuneze de omul care se târăște plin de sânge în fața lui.

Așadar, în prima parte, un bărbat pe jumătate chel, într-o cămașă îngălbenită, mâncat de viață, fix persoana pe care a-i vedea-o făcând reclamă la ceva medicamente pentru ficat, începe să se filmeze spunându-și testamentul. Își iese repede din fire. Dar nu ne ia cu el prin poveste. Tot ce spune atât de înverșunat, reproșurile aduse familiei, sunt îndepărtate, nu ne putem da seama de substratul care îl măcina. Ce e atât de mult încât l-a adus la sinucidre? Nu se vede disperarea, nu se vede furia. E o stare în care pare că te-ai întâlnit cu un om beat în stația de bus și care acum, fără să-l întrebi, îți povestește tot ce s-a întâmplat în viața lui. Poveste (și el) se clatină și nu-l ai crede pe cuvânt. Nu poți empatiza pentru că din start este pusă o limită: nu avem tot contextul. După primele 10 minute de monolog, care te atrag pentru că e neobișnuit, începi să prinzi ideea, o prinzi și te pierzi. Repetarea reproșurilor, monologul măsurat în cuvinte și manifestarea te afundă și mai tare în starea de și acum ce mai urmează.

Partea a doua are o cu totul altă stare. Din ce trebuia să fie o agitație pentru a salva viața unui om, vecinii stau și se uită, destul de inerți, la corpul care se chinuie să supraviețuiască. Pare că dacă era pisica lor ar fi depus mai mult efort. Se tot învârt în jurul lui, îl muta de colo-colo, îi tamponează fața de sânge, dar nu fac mare lucru să-l țină în viață. Și, la un moment dat, se termină. Parcă nu ești sigur că e gata, dar stă cam mult totul pe loc.

Un Film pentru Prieteni se încheie cu cele 3 sticle de detergent de culori diferite puse pe raft, reflexia unei icoane și un sul de hârtie igienică pe canapeaua îmbibată în sange. E atât de simplu și poate simplist filmul încât dă impresia că ar fi funcționat mai bine ca o piesă de teatru.